'Politistul este omul pe care nu-l iubeste,aproape nimeni,dar de care,toata lumea are nevoie'.
Datorita acestei minunate profesii pe care am respectat-o,dupa parerea unora mult prea mult,pe langa satisfactii extraordinare mi-a dat si posibilitatea sa cunosc fel de fel de oameni,dar mai ales pe cei certati cu legea,aceasta fiind obligatie profesionala.
Imi amintesc acum,despre un individ zis"Semaca"din zona orasului Dumbraveni,orasul meu de suflet,un infractor notoriu,care si-a petrecut aproape toata viata in puscarie,unde de fapt a si murit.
Potrivit regulilor de pe vremea mea,penitenciarele anuntau punerea in libertate a unor detinuti si comunicau unitatilor de Politie de la locul de domiciliu declarat de catre acestia,iar fostul detinut avea obligatia sa se prezinte la Politie cu biletul de liberare pentru luarea in evidenta,dupa care intra intr-un asa -zis program de integrare sociala.
Pe Don'"Semaca"al nostru,l-am cunoscut prin anul 1990,cand,profitand de Decretul de amnistie dat de Presedintele Romaniei ,a beneficiat din plin de atentia mea speciala,asa ca l-am luat in supraveghere directa cu gandul sa-l aduc pe calea cea buna,pentru care i-am asigurat locuinta si loc de munca,dar a muscat mana intinsa si a juns din nou in puscarie pentru cateva jafuri comise asupra taximetristilor din tara.
Punct si de la capata Don' Semaca"!
Ne-am reintalnit dupa cativa ani buni,cand a beneficiat de o vacanta pentru a-si revedea locurile natale,clementa acordata de Conducerea Penitenciarului -spital in care isi ispasea ultimii ani de pedeapsa si de viata,deoarece suferea de cateva boli incurabile,printre care SIDA si Tuberculoza.
Nici acum nu a fost primit de familie,asa ca a apelat tot la mine.
Mare nesimtit,am zis eu!
Parca facand din aceasta situatie a sa , un motiv de glorie,pe un ton aproape arogant,mi-a cerut sa-i asigur un loc de cazare si bani de buzunar pentru cele doua saptamani pe care le va petrece in orasul natal,daca nu vreau ca cineva sa aiba probleme serioase din partea sa.
La acest tupeu,cred ca aveam dreptul sa ripostez cu o corectie pe care ar fi meritat-o cu prisosinta.
Nu l-am atins nici cu un deget,ba mai mult, i-am satisfacut toate dorintele.
Mare prostie,nu?!
Deloc,pentru ca aceasta faptura cu chip de om se scolise foarte bine in puscarie,iar pentru a obtine ce dorea mi-a soptit ,asa ca si cum i-ar fi fost mila de mine:
Tu stii ce boli am,da?!
Oameni din oras stiu ca iti sunt foarte dragi,iar printre ei se afla si fiul tau,un copilas.
Daca nu ma ajuti,imi trag intr-o seringa sange din vena si intep pe cati pot, dupa care ,gata.
Ce-ati fi facut daca erati in locul meu?Atentie!
Astfel de indiviri zburda liberi pe plaiurile noastre cu posibilitati temeinice sa se inmulteasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu