Incompetenta isi ia tributul suprem la Politia sibiana

Sau, domnia si prostia se plateste,chiar si cu viata sau libertatea.
          De curand. s-a dus vestea despre  actul de vitejie savarsit de catre un biet angajat al politiei noastre,care a fost pus in fata unui test profesional,pe care a gasit de cuviinta sa-l rezolve cu pistolul de pe sold,pentru ca  mintea ii era dusa cu sorcova.
          Dintotdeauna am spus ca pentru meseria aceasta de politist nu toti cei ce vor si pot sa o faca,iar in acest scop au fost infiintata scolile de specialitate(de politie) unde profesori de marca ii selecteaza si instruiesc pe cei doritori ,dupa care,in mod responsabil, ii imbraca in uniforma si le pun pistolul la cingatoare doar celor care sunt pregatiti pentru asta.
          Asa ar trebui sa se intample,dar din  nefericire, la noi, Politia a devenit un loc de refugiu pentru multi oportunisti mediocri care ,ocolind scoala,aleg portitele specific romanesti, pentru  a patrunde in acest sistem pe care ,nu numai ca nu il inteleg,dar  il jignesc si ignora cu seninatate, considerand ca asta este meseria ce i se potriveste de minune ,iar comunitatea in slujba careia trebuie sa presteze,mai tarziu afla ca si-au pus increderea in mana unui adevarat impostor si tot aceasta  ,mai devreme sau mai tarziu,plateste taxa pe prostie.
          In cazul nostru,politistul a omorat un om,doar pentru faptul ca acesta avea faima unui fost puscarias cu mare  scarba fata de cei ce l-au bagat la zdup si care,culmea, s-a manifestat necuviicios fata de organ,iar acesta cu siguranta, datorita starii emotionale puternice,adica pentru ca ii era team de individ,si-a pierdut controlul si a tras pana cand a fost convins ca presupusul agresor nu mai misca.
          Asa ca, in mintea lui,bietul politist,care ,cel mai probabil,s-a inspirat din filme pentru a-si injgheba o oarecere pregatire in meserie,nu a putut sa aprecieze corect starea de fapt in care se afla si a considerat,fara just temei,ca se afla in legitima aparate,ripostand cu focuri de arma la atacul cu scuipat al interlocutorului sau.
          Acum raul este deja facut,dar cel putin din aceasta tragedie,ar putea sa fie trase mimine invataminte de catre cei de seama acestui nefericit fost politist si mai ales de catre  angajatori,care ar putea fi oricand in locul mortului.

          In cazul nostru nici calificarea,asa zisa la locul de munca,nu mai era posibila avand in vadere ca sefii acestui ucigas,au la baza oaresce diplome de inginer mecanic, agronom sau veterinar care ,poate se pricep cat de cat la cultivarea cucuruzului sau la castratul porcilor,insa cu aceasta nobila meserie nu au nicio treba,sau poate doar cascheta si statul de plata.

          Regret sincer  cele intamplate,dar trebuie sa fiu consecvent si sa spun,cumva lucrurilor pe fata,cu speranta ca cineva,se va trezi pana nu este mult prea tarziu si va incepe  sa repuna in drepturi  aceasta institutie fundamentala a statului,in beneficiul intregii societati.

Doamne ajuta!
Apropos,pentru cei care se vor mai afla in atare situatie si  au aceeasi pregatire,daca aleg neinspirata solutie sa foloseasca pistolul,atinci sa traga de la brau in jos,scuturand mana in care tine arma,ca  si cum ar scutura un stilou pentru a-i ajunge cerneala la penita.Asa nu vor lovi partile vitale din corpul victimei,chiar daca unele gloante se vor infige in pamant fara sa-si atinga tinta.
Cel mai bine,pentru toti ar fi ca niciun glont sa nu raneasca pe nimeni.

Dupa XI cincinale de viata,pensionar in rand cu toata lumea .

Na,c-am facut-o si p'asta !

Eu, caci despre mine este vorba,am facut ochi pe lume,in 08.a VIII-a,acum 55 de ani,in Mun.Ploiesti , cand mi-am propus sa fiu vesnic liber,motiv pentru care am plecat de acasa de mic copil,iar intre timp,inevitabil, m-am imbolnavit de insubordonare,boala care mi-a adus multa bataie de cap,dar si satisfactii de mare pret.

Mai tarziu,cand am decis sa devin politist,mare mi-a fost mirarea chiar si mie,dar am facut-o,nu pentru ca imi era drag sa respect intocmai normele legale,ba, de prea multe ori ma chiar impiedicam de ele in viata mea ca o aventura,mai mult pe langa lege,greseli pe care le-am dat mai de fiecare data pe seama nabadaioasei tinereti, care credeam ca va dura o vesnicie.

Asa ca,am ales varianta cea mai profitabila mie,avand in vedere ca,atunci, nu prea m-am inghesuit sa ma pregatesc pentru admiterea in invatamatul superior,unde concurenta acerba facea cu adevarat selectie si-i lasa sa treaca doar pe cei merituosi,iar eu am apreciat ca ma regasam pe lista celorlalti ,dar corectia primita in cei trei ani de educatie cu adevarat spartana m-a trezit de-a binelea.

Pentru asta si nu numai, i-am ramas profund devotat acestei institutii,care m-a obligat la perfectionarea educatiei,evident prin invatamant,mod in care a facut din mine,baietandrul razvratit,calit prin asprimea ulitelor satului in care mi-am petrecut primii ani din viata,omul care a primit cea mai de pret recompensa din partea comunitatii pe care a deservit-o,"recunostinta",ceea ce pentru mine este imens.

Mi-ar trebui o mie de ani sa multumesc pentru asta si tot n-ar fi suficient.

Din nefericire,leaganul educatiei mele,unde onoarea era sfanta,in ultimii douazeci si ceva de ani,a fost invadata de tot felul de neica nimeni,care ne-au catalogat pe toti a fi,probabil, niste"tortionari"slujbasi ai unui regim totalitar,ignorand sarcina nobila,de care si ei au beneficiat si au fortat epurarea nostra la gramada, trimitandu-ne in pensie inainte de termen.

Astfel,eu am fost trecut pe linia moarta,probabil,ca multi altii,cu cativa ani inainte de termen,cu siguranta pentru ca devenisem extrem de incomod si le stricam ploile lipitorilor de afise,ajunsi intre timp din semianalfabeti,doctori in stiinte juridice cu diplome si grade care le mascau cumva chipurile schimonosite, dar nu si prostia .

Acum am statutul meu de pensionar,cu respectarea tuturor clauzelor contractului facut cu patronul meu,statul roman,la angajare,partener care ulterior,a schimbat unilateral regulile cu efecte paguboase nu neaparat   pentru mine si cei de seama mea,ci pentru cei care investisera incredere in noi si mai asteptau sa le-o rasplatim cu fapte,asa cum ii obisnuiseram.

De acum am timp berechet sa-mi depan in liniste amintirile extraordinare,care fac parte din istoria mea si pe care le astern in paginile unei lucrari personale,la care spre ca bunul Dumnezeu sa aiba rabdare cu mine si sa ma lase sa scriu in tihna cat mai multi ani,iar numai dupa aceea sa ma cheme la judecata.

La multi si fericiti ani tuturor !

Apropos,pensionarul sef la Casa de pensii MAI este un mediesan,politist vopsit,din categoria celor  care te fac sa-ti fie rusine ca-l cunosti.
Asa ca,de ce iti este scarba,de aia nu scapi .
Doamne ajuta !