Cu totii ne-am nascut ca sa pacatuim.

Si apoi,sa traim rugandu-ne, pentru iertarea pacatelor noastre.

Inca din frageda copilarie ne-a fost dat sa avem in  preajma  pe unii care nu erau de acord sa facem ce vrem,adica ce nu trebuie,ce era interzis,deci era gresit,adica sa pacatuim,iar acestia deveneau "ratusca cea urata",cei pe care cu totii ii numeam mai intai"paraciosi"si de care ne feream pentru ca, prin opozitia  lor, credeam ca ne face rau.

Printre primele  persoane care ni s-au impotrivit iesirilor noastre spre zona interzisa,trebuie sa ne amintim cu totii, ca au fost parintii nostri,cei care,prin grija si stradania  lor,se opuneau pornirilor noastre nastrusnice si evident, inocente,mod in care  ne impiedicau sa facem rele si sa ne provocam suferinte,noua precum si celor din jur,iar pentru ca nu-i intelegeam ,datorita lipsei de experienta,nu de putine ori,ii asociam cu dusmanii nostri, pe care ne dorea chiar sa-i uram,pe monent.

Apoi,dupa ce ne-au mai crescut penele,ne-am luat zborul,cu bucuria ca am scapat de cicaleala securistica a celor fara de care n-am fi putut exista,iar viata lor nu ar fi fost implinita in lipsa noastra,dar nu am scapat deoarece am fost luati in primire de catre cadrele didactice,minunatii dascali,urmand ierarhia evolutiei noastre,pentru a ne calauzi pasii si evident cu scopul de a ne feri sa iesim in decor.

Acestia au devenit in mod inevitabil noii nostri dusmani,pana cand noi insine am ajuns sa fim in aceasta sfanta postura de a fi dusmaniti de copii nostri sau ai semnenilor nostri,ceea ce inseamna viata reala,fara minciuna,fara fatarnicie,pentru ca asa se inatampla de cand e lumea pe Pamant.

Si da-i si lupta, si da-i, si da-i,ca de,viata este o permanenta si complicata confruntarea.

 Aceeasi situatie este si in viata profesionala si spun asta din experienta proprie,cand mi-a fost dat sa simt sentimentul minunat al contradictorialitatii ,deoarece eu am ales sa ma opun total, vocal si  pe fata, tuturor faradelegilor la care mi-a fost dat sa fiu martor,mod in care am incercat sa  opresc valurile de fapte reprobabile, care izvorau din institutia in care activam.

Asta datorita educatiei mele pe care mi-am consolidat-o si careia i-am ramas fidel, manifestandu-ma in acelasi mod si cu maxima exigenta mai ales fata de mine si cei apropiati mie,cu consecventa,astfel ca, mi-am asumat riscul de a deveni incomod si chiar "periculos "pentru adversari,care evident  ca nu s-au sfiit,atunci si nici acum, sa-si arate sentimentele din care razbate, fara dubii, dusmania,si nu este rau deloc.

Pentru ca nu este tocmai comoda aceasta postura, mi-am cautat aliati in randul colegilor si nu numai, care mi s-au alaturat cu conditia sa ramana in spatele meu si pe care i-am acceptat chiar daca nu-mi era total pe plac acest semianonimat,dar era mai mult decat nimic.

Am avut de asemenea si unii sefi, care,vezi Doamne, s-au inrolat in acest mars al intolerantei fata de ilicit,dar,pe mana scurta si m-au tradat cu maxima seninatate,iar acum, imi amintesc de unul deja celebru,in oras,care mima munca sa de pe acea fupicturi,interlopi,demisie,democratie,onoare,pacat,toleranta.nctie importanta ,dar era scos de catre unii care aveau nevoie de el pe acel post, ridicandu-i la rang de virtute profesionala, faptul ca mazgalea niste coli de hartie, carora le spunea ca sunt picturi si pe care le comercializa si unor interlopi de partea carora s-a dat atunci pe ascuns,iar acum pe fata,ca de,este democratie si a iesit din sistem,prin demisie,careia ii spune doar el"de onoare". 

Ce avea " pictura"  cu Prefectura ?

Pentru ca la noi, mizeria sociala este la ea acasa, asemenea specimene, zburda inca, mizand mai ales pe excesiva toleranta a comunitatii, pe care continua sa o  jigneasca, pozand in om de nadejde,avand  sub masca,  un tradator notoriu, care acum se faleste cu aceasta abilitate gretoasa si isi face loc in asa zisa lume buna,pentru a-si pierde urma, folosindu-se de aceleasi mijloace marsave,dar pana cand va gasi pe cineva care sa i se opuna si sa-i scoata masca de pe figura-i hidoasa.

Stiu ca-mi citeste gandurile pe care mi le scriu  acum ,aici si prin asta doresc sa-l pedepsesc aducandu-i aminte ca totul se plateste in viata.

Ispita pacatului nu ne da pace,iar eu raman consecvent pacatuind asa.

Dumnezeu sa ma ierte!

Ba nu,sa ma ajute!

In memoriam preotului armeano-catolic Diarian Armeneag

Eu nu am confundat niciodata credinta cu religia.

Asta, probabil pentru ca, in acceptiunea mea, credinta, poate exista si in afara inregimentarii dogmatice, deoarece aceasta este libertatea deplina, iar dovada se face prin comportamentul cotidian, permanent, individual si colectiv.

Pentru ca nu am avut acces la educatia religioasa, eu m-am oprit la stadiul de observator al comportamentului preotilor pe care mi-a fost dat sa-i intalnesc de-a lungul vremurilor si pe care i-am comparat cu modelul celui cunoscut in copilarie, adica un exemplu de cinste, corectitudine, modestie, care cel putin noua copiilor, ne inspira respect total, poate pentru ca am respectat dictonul"crede si nu cerceta".

Si bine am facut, atunci, pentru ca asa mi-am format un  model, cu privire la  ceea ce trebuie sa fie un preot in cadrul unei comunitati ,fara sa ma amestec in chestiunile dogmatice,deoarece imi pot prinde urechile, dar nu am renuntat niciodata sa observ cu atentie "ce face popa", mai ales pentru ca asa puteam sa stiu ce spune popa , sa-mi port de grija si sa ma feresc de rele.

Am intalnit multi preoti pe care i-am trecut la "asa nu",dar exceptiile mi-au dat speranta intotdeauna.

Mi-a fost dat sa-l cunosc pe parintele Diarian Armeneag datorita atributiunilor profesionale,pe vremea in care activam in orasul meu de suflet,Dumbraveni,iar domnia sa slujea  la Catedrala armeano-catolica,din localitate,cladire emblematica a acestuia si simbol al rezistentei credintei curate,chiar daca vremurile de atunci renegau cumva  realitatea sustinuta si probata de istoria acestui oras din centrul Ardealului.

Datorita varstei,inaintate si a faptului ca traia singur in casa parohiala construita in curtea Catedralei,in conditii modeste,mi-am orientat atentia catre  dansul cu scopul de a-l proteja,deaorece am apreciat ca ar face parte din categoria persoanelor potential victime ale unor fapte ce se pot savarsi cu violenta,si spre marea mea mahnire nu m-am inselat.

Fara sa-l informez care este motivul atentiei mele fata de domnia sa ,deoarece i-as fi creat o stare de stres  si poate l-ar fi deranjat,avand in vedere statutul sau,mod in care am facut,cumva o relatie speciala cu acesta,sens in care mi-a acceptat sa-l vizitez chiar si la domiciliul sau si astfel eu lansam mesajul spre cei cu intentii neprietenoase sa stie ca este persoana protejata de catre mine.

Era modelul de preot pe care mi l-am dorit din copilarie,dar de ce mi-a fost frica,de aia n-am scapat.

In dimineata zilei de 27 martie 1990,am fost cutremurat de vestea uciderii cu maxima cruzime a  acestui simbol al demnitatii noastre,  pe care ar fi trebuit sa-l ocrotim ca pe ceva cu adevarat sfant si numai doar pentru faptul ca reprezenta exemplul de urmat  pentru orice muritor cu privire la calea de ales in viata,  astfel  incat  fiecare sa ne ducem crucea in asa fel incat la finalul drumului sa ne simtim mandri si impliniti.

Criminalii,sub protectia intunericului au intrat in locuinta acestuia si  i-au zdrobit capul,profitand de slabiciunea trupului sau de peste 70 de ani,dupa ce l-au torturat intepandu-i corpul cu cutitul,pentru a-l determina sa le spuna unde are ascunsa o suma importanta de bani,existenta doar in imaginatia lor,iar apoi l-au abandonat in patul sau intr-o balta de sange,plecand cu autoturismul parohiei in care au pus cele cateva lucruri de valoare ce apartineau preotului.

Nu a fost deloc usoara identificarea si prinderea celor doi criminali,un tigan roman si unul  unguresc,care acum si-au ispasit "dramul" de pedeapsa la care au fost condamnati si  se bucura de larga  toleranta a comunitatii deoarece,probabil,nu au realizat inca ce-au pierdut prin disparitia acestui simbol al modestiei si intelepciunii.

Deoarece acest orasel,parca duce povara unui blestem,cred ca trebuie sa ne aducem cu totii aminte unde si cand  am gresit,prilej cu care sa-l includem in gandurile noastre si pe parintele Diarian Armeneag (cel putin atat), care a lasat cumva pustie catedrala, unde a slujit pentru binele tuturor.

Dumnezeu sa-l ierte,iar pe noi sa ne faca mai intelepti !

Doamne ajuta!

INCA UN CALAU AL DEMNITATII NATIONALE, PUS IN LIBERTATE

Si pentru asta a'nebunit lupul

Asa ca,s-a creat isterie mare in zona Penitenciarului Jilava unde isi ispaseste pe deplin meritata pedeapsa privativa de libertate unul dintre marii umilitori ai natiei noastre din perioada "post-decembrista" care a fost condamnat,atentie ,pentru fapte de coruptie,pe care nu le-ar fi putut savarsi daca nu ocupa inalta functie de demnitate publica pe care i-am dat-o noi amaratii de votanti.

Imi este extrem de greu sa inteleg declaratiile si manifestraile  de compasiune si atasament venite din partea actualilor mari demnitari ai tarii aflati in functii, fata de aceasta institutie a coruptiei la nivel inalt reprezentata acum de unul dintre putinii infractori de acest calibru  dovediti  de  magistratii destoinici , spre marea lor cinste datatoare de speranta noua si copiilor nostri.

Nu doresc nici celui mai aprig dusman al meu sa suporte umilinta privarii de libertate,care,asa cum cred eu,te termina ca om,iti taie orice perspectiva,te arunca la cosul de gunoi al societati,dar corectia unor astfel de "exemplare" cu apucaturi evident  mafiote, este vitala pentru siguranta nationala si statul de drept.

L-am vazut pe "condamnatul de frunte", intr-o perioada in care nu era la putere,dar cu toate acestea nu accepta statutul invinsului,asa ca a organizat si  desfasurat un periplu prin tara,sub lozinca unor intalniri cu cetele de  vanatori al caror braconier sef era,iar pentru asta nu s-a sfiit sa stea in fruntea alaiului, mai abitir ca pe timpul raposatului, facand vizite la domiciliul protejatilor sai din teritoriu(si din orasul meu),prin care transmitea,evident,mesajul ca acestia sunt alesii sai de care nu se poate atinge nimeni pentru ca alfel in fata sa vor da socoteala cand va reveni.

Figura a prins destul de bine,pentru ca mesajul a fost si este inca respectat.

Se stie ca spasenia este o virtute sora cu nobletea, care poate demonstra ca vinovatul da semne de indreptare,nu aroganta prin care,parca ar vrea  sa-i cerem noi iertare pentru ca ne-a tradat si ne-a scuipat in obraz,atat pe noi cat mai ales pe parintii si copii nostri,iar aceasta pata ne va fi greu s-o suportam si s-o stergem, mai ales pentru faptul ca se  incearca  sa fie dusa in derizoriu munca magistratilor,care l-au dovedit pe unul dintre cei mai aparati infractori,om foarte educat si instruit ,care la randul sau se ocupa cu educarea copiilor nostri,fiind profesor la cea mai prestigioasa Facultate de Drept a tarii.

Acum acolitii sai si-au incordat din nou muschii,capatand ceva  culoare in obraz,dar li s-au ciontit serios ghearele si acum trebuie sa sufle si-n iaurt.

Sa credem in dreptate si aici pe Pamant!

Doamne ajuta!

"PROVIZORATUL",UNICA CERTITUDINE" CERTA"

Sanatate,ca-i mai banoasa decat toate !

Medicina, ca  si avocatura, comertul, lautarii, circul, croitoria,casele de toleranta,religia etc, este si trebuie sa se manifeste ca o profesie eminamente liberala ,unde sa se intalneasca cererea cu oferta, fara limite,dar intr-un cadru legal specific acestei activitati, ceea ce cu siguranta ar permite selectarea valorilor pe principii de eficienta si  performanta  eliminand arsenalul de manifestari de-a dreptul umilitoare sau chiar violente la care sunt supusi bolnavii platitori, in avans, a serviciilor de care probabil,  vor avea nevoie la un moment dat, daca mai apuca.

Acest proces de liberalizare a serviciului medical a inceput inca din anii '90, iar acum se manifesta haotic  in toata splendoarea sa, dar mascat de concurenta perfect loiala lui, asigurata de catre sistemul medical traditional, care a devenit"vaca de muls"pentru cei ce au ales sa se indeletniceasca cu lecuirea betesugurilor noastre, pe sistem capitalist, dar care nu vor sa renunte, nici in ruptul capului, la cordonul ombilical folosit asemeni hotilor de combustibil care inteapa conductele magistrale de pe intinsul patriei.

Maria sa medicul, prin prestatia sa,in conditiile date,iti poate influenta  nu numai starea de sanatate ci chiar libertatea.

 Spun asta pentru ca, orice om are niste limite pentru suportarea tratamentul prin care i se exploateaza in mod grosolan, tocmai alterarea vremelnica a sanatatii sale sau a celor dragi lui.

In acest context, imi amintesc cu mare tristete, ca prin anul '92 -'93,deci la inceputul reformelor nationale care vizau evident si sanatatea, in mod cu totul disciplinat, mi-am dus copilul de cativa anisori, pentru  control medical, apeland la serviciile unui medic cu Cabinet de specialitate in Policlinica din orasul meu,deci la Stat, respectand bonul de ordine si celelalte reguli impuse tocmai de acel sistem zis vechi si perimat, pe care doream sa-l inlaturam  deoarece   pacientul era la dispozitia medicului si nu invers, asa cum ar fi fost normal.

Imediat dupa ce am deschis usa cabinetului, mi-am dat seama ca doctorul este nervos, nemultumit, sictirit, scarbit, stare pe care nu se sfia sa o afiseze,asa ca nici nu cred ca mi-a vazut copilul, ci mi-a aruncat o privire incruntata, dupa care s-a prefacut ca-mi consulta odrasla, iar in final mi-a comunicat verdictul:

Va prescriu sa-i faceti un tratament cu aceste medicamente pe care oricum nu le veti gasi.

Atunci,am avut impresia ca nu mai aud,nu mai vad,ca ma imbolnavesc de ura, ca nu-mi mai ajunge corpul pentru inmagazinarea starii de furie si revolta pe care o simteam si doar o minune m-a oprit sa fac ceea ce doream din rarunchi, adica sa-i rup gatul nemernicului imbracat in halat alb si cu stetoscopul atarnat de acea parte a corpului sau, care-mi facea insistent cu ochiul, mod in care sa scap sistemul, de un apendice, aflat atunci la consultatii doar pentru a-si determina pacientii sa foloseasca superbele sale  servicii de specialitate oferite la cabinetul particular deschis in apropiere, evident de aceeasi specialitate si cu costuri pe masura, fara a lua in calcul plata anticipata care opereaza de la sine lunar, prin dijmuirea chenzinei.

Sunt inca in libertate,deci, m-am stapanit, iar mai apoi am aflat ca medicul poate face diferite minuni folosindu-se tocmai de imunitatea pe care i-o acordam, chiar daca cu totii nu suntem de acord sa o aiba, doar atunci cand ne afecteaza, iar apoi intram in binecunoscuta si confortabila letargie.

La acea vreme aveam un coleg ,ofiter spoit, care, asemeni doctorului nostru, se ocupa cu orice din care sa scoata bani,  folosindu-se, evident, de statutul sau, adica, inmatriculari auto in fals, procurarea de pasapoarte cu prioritate, vize de Germania preferentiale si orice, aspecte care erau cumva cunoscute de sefii sai si pana la revenirea mea,dar,vezi Doamne, "nu puteau fi probate".

Pentru ca ,probabil, avea multe comenzi, iar timpul nu-i ajungea, a apelat la serviciile doctorului afacerist puternic ancorat in economia de piata, care i-a acordat un concediu medical pentru  cateva saptamani [dupa modelul"clientul(pacientul) nostru-stapanul nostru], iar cand am verificat, mi-a fost dat sa aflu ca acest vraci a eliberat certificatul medical dupa ce l-a examinat pe cumnatul ofiterului, pe care l-a mentionat in registrul de consultatii cu diagnosticul aferent, apoi nabadaiosul super politist a trebuit sa ramana in concediu si sa-si vada de afaceri pe cont propriu, iar eu mi-am mai adaugat la colectie inca  un aprig dusman.

  

Sa se faca reforma,primesc,dar sa nu se schimbe nimic !

Ei bine, pentru ca cu totii ne dorim sa traim si sa fim sanatosi, devenim aparatori ai celor care ar avea caderea sa ne satisfaca acest moft si o facem cu entuziasm, dar din nefericire luam totul , la pachet, fara sa observam tocmai metoda dolosiva prin atacarea corzii noastre sensibile, care in final ne fraudeaza interesele si ne afecteaza chiar dramul de sanatate de care vremelnic ne bucuram, intrand in conflict cu sistemul medical actual in care  este inclus vechiul cu noul, adica doua intr-unu', iar rezultatul dezastruos il simtim cu totii, nu in acelasi timp ci pe rand.

Mi-a fost dat sa vad de curand inca o metoda prin care se dirijeaza pacientii-clienti ce se prezinta sa fie tratati in vechiul sistem,  pe baza documentelor care-i atesta calitatea de asigurat, deci ca a platit in avans prestatiile de care acum are nevoie, cum D-l prof.dr,docent,cu studii de tot felul,facute evident,in interes de serviciu si pe bugetul sistemului vechi,acum are program de consultatii si tratament la Institutele de frunte ale medicinii romanesti cu sediul in Capitala,atentie,zilnic de la orele 7,00 la 7,30,iar usa cabinetului pe care este afisat ,fara pic de rusine, acest program, este plina cu panze de paianjen, dovada a faptului ca nu a mai fost deschisa,probabil de la inceputul reformarii sistemului.

Oare,a fost cineva consultat in tara asta dupa un asemnea program si cati pacienti pot fi serviti intr-o jumatate de ora?

Am mai vazut ca medicii se ocupa mai ales cu pensionarea anticipata a  neamului, eliberand documente certificate si parafate pe genunchi si care,zic ei,nu pot fi contestate.La fel,elibereaza la comanda retete de tot felul,sucutiri si concedii medicale la discretie,evident contra cost,sau mai mult decat atat, zgaraie pe la usile partidelor politice pentru a fi inscaunati ca mnageri si apoi sa puna termopane,sa schimbe firma de paza,orice,mai putin sa-si faca meseria pentru care a depus deja desuetul juramant al lui Hipocrate.

Deci boala sistemului nostru de sanatate publica este grava si fara leac,iar pentru salvarea si aducerea lui intr-un cadru legal in care sa se manifeste,achiesez la amputare si apoi copierea  urgenta a unui model  de oriunde fara a ma teme ca vom  fi acuzati pentru plagiat.

Oricum,mai rau de asa nu poate fi si murim cu zile nu datorita bolilor trupesti ci pentru greata provocata de acest dulce provizorat, care ne duce sigur catre Cimitir purtand rusinea impotentei de a fi in randul lumii, deorece  numai la noi este ca la nimeni.

Sanatate maxima!

  

TRADAREA-I,TRADARE,DAR S-O STIM SI NOI , "COANE"!

Oare cine o fi de vina?

Se spune ca odata Dumnezeu l-a trimis pe Sf.Petru pe Pamant sa afle ce se mai petrece cu supusii sai.

La intoarcere  a fost informat ca omenirea s-a inmultit excesiv de mult si ca este posibil sa nu aiba cu ce sa se hraneasca,veste la care Dumnezeu ar fi  raspuns:

Lasa Petre ca se vor insela unii pe altii si vor trai!

Este evident ca ne-am obisnuit,ca si atunci cand ni  se intampla,chiar noua insine, ceva rau sau care nu ne este pe plac,sigur din vina noastra, sa cautam un responsabil,iar cel mai lesne, datorita supremei  noastre lasitati ,gasim o scuza prin care sa ne eschivam  si de cele mai multe ori recurgem la, deja celebra, lozinca"c'asa a vrut Dumnezeu".

In ultima vreme,aproape pentru orice trebuie sa fie facut si este la indemana fiecaruia dintre noi ,certam autoritatile carora le solicitam sa se ocupe de problema,sa faca o comisie,sa angajeze pe cineva,ca de,d'aia i-am votat si nu uitam sa-i amenintam ca  peste cativa ani,cand vin alte alegeri, vor fi din nou la mana noastra.

In ultima vreme a explodat constiinta in noi si grija pentru sanatatea proprie,cand am aflat cu totii ca ,vezi Doamne, ar fi devenit  periculoasa pentru vietisoara noastra, hrana provenita de la animalele alimentate nesanatos sau chiar stresate,lasand laoparte indeletnicirile de-a dreptul criminale ale unor semeni de-ai nostri,pe care i-am protejat si-i incurajam tocmai prin atitudinea noastra  cronic pasiva de parca aud strigatele babelor din noi"sa se ia masuri,cineva sa se ocupe si de noi"!

Imi amintesc acum, ca la inceputul anilor '90 pe groapa de gunoi "Somart"apartinand orasului meu si celorlalte localitati limitrofe,cativa intraprinzatori,aprigi gospodari,se indeletniceau cu cresterea porcilor care se hraneau cu resturile menajere aruncate de catre  noi ,printre care se numarau si "delicioasele" cadavre ale  altor animalute de pe langa  casele noastre, care si-au dat obstescul sfarsit si n-au meritat sa "se bucure"de o inmormantare,din lipsa de fonduri sau mai de graba de bun simt.

In acest mod pana la urma tot noi ajungeam sa ne hranim cu "hrana"acestor porci,care ajungeau pe mesele noastre si de care ne bucuram,probabil cel mai des in zilele de sarbatoare.

Spre marea mea mahnire, faptele se savaseau de ani buni sub obladuirea pasivitatii noastre bolnave,dar de-a dreptul criminal este faptul ca autoritatile sprijineau neghioaba indeletnicire considerand-o ca fiind o modalitate de a rezolva problema alimentara din zona de responsabilitate,atitudine la care achiesase cumva intreaga comunitate de "beneficiari".

Nu a fost usor sa starpesc aceasta scarbosa cloaca a nesimtirii si lacomiei, pentru ca interesele"economico-financiare" erau de mare interes,asa ca in afacere,pe langa alte fete luminate, era implicat tocmai medicul veterinar cu atributiuni legale in combaterea faptelor de genul respectiv si care ,atentie!,pentru a se apara in fata evidentei mi-a pus pe birou o legitimatie prin care imi "soptea" ca face parte din "Politia Sanitar-Veterinara",deci suntem de aceeasi parte a baricadei,iar drept bonus,mi-a strecurat printre dinti cateva nume de colegi cu functii de conducere in sistem,care isi primeau in mod permanent si sistematic"portiile cu delicioasele fripturi". 

Nu este de mirare faptul ca omul, hranindu-se lacom cu procente bune din cuvenita-i cota  de cadavre,inevitabil, a  adoptat si comportamentul  fiarelor,de care acum "profitam" din plin.

Cu acest prilej am aflat ca si-n orasul meu de suflet,Dumbraveni,cresterea porcilor pentru comercializare a  reprezentat o indeletnicire profitabila a "stabilor"de la Avicola,care isi hraneau dobitoacele cu cadavre de pasari si cu resturile acestora rezultate in urma transarii la Abatorul societatii,dar mandria de afacere a dat chix odata cu falimentarea firmei pe care o conduceau codcodacind sau poate grohaind.

Acum germenele acestei mizerii este pastrat la vedere  de catre tiganii cortorari care,sub obladuirea indiferentei noastre, cotrobaie prin tomberoane pentru a aduna reziduri menajere aruncate de catre noi,pe care le folosesc la hranirea porcilor, comercializati apoi la diferite abatoare sau piete din zona,nu direct ci cu complicitatea unor indivizi de alta etnie decat cea tiganeasca,ca doar n-or fi prosti sa manance ei aceste hoituri,iar noi profitam din plin de rasplata ignorantei noastre,ca de,lasam totul pe seama unor astfel de  autoritati .

Imi este teama ca aceste fiare cu chip de om sa nu  afle ca si carnea  noastra poate fi hrana pentru porci deoarece,atunci, va  trebui sa ne pazim cu strasnicie,mai intai, Cimitirele.

Deci"coane"tradatorii suntem noi,iar tradarea este atitudinea noastra letargica, cand spunem ca doar noua nu ni se poate intampla raul altora,fara sa vedem ca suntem de fapt victime ale acestui gen de indolenta, care ne poate impinge sa ne mancam intre noi chiar la propriu.

Doamne fereste!

Apropos,am aflat ca tot orasul este impanzit de gunoaie, aruncate nu se stie de catre  cine, iar parcurile  pentru copii sunt grav deteriorate tot  de nu se stie cine.

Oare cine o fi de vina ?

O fi greu sa ne respectam viata,fara a avea o institutie, o comisie,o ceva, pe care s-o punem sa faca treaba noastra ?

Se pare ca la noi da,iar de vina ,vorba bancului:

"Marie esti divina,

Di vina suntem amandoi."

Viata buna !

 

Demnitatea ne obliga sa avem M.C.V-ul nostru !

Adica sa dovedim ca suntem vii si verticali si ne deosebim de biata "rama".

Avem minunata oportunitate de a ridica capul si sa ne manifestam liber opozitia (si) fata de dezonorantul obicei romanesc prin care ascundem gunoiul sub pres doar de dragul de a da bine in fata altora,asa cum cineva s-ar imbraca cu haine noi si curate peste un corp murdar,dupa care s-ar parfuma,iar apoi ar iesi in lume avand drept scop sa faca impresie,adica sa-i faca pe altii sa creada ca el este altfel de pana acum,adica este normal,dar murdaria si mirosul o sa-l dea de gol cand ii va fi lumea mai draga.

Asta se intampla cu noi si cu toate ca acest crud adevar ne este cunoscut, mai ales pentru ca este opera noastra,chiar daca nu cu participarea directa a fiecaruia dintre noi,dar sigur cu complicitatea tuturor,vreme suficienta sa constatam ca farsa a rasuflat si nimeni nu se lasa pacalit,asa cum s-a intamplat de cand ne stim,dar ne-am mintit ca minciuna noastra ar fi fost eficienta si  rasul nostru a devenit "ranjet",iar pe acest fond marile valori ale neamului au fost coplesite de acesta  mizerie sociala generalizata.

Căutarea justiţiei înseamnă căutarea eternă a fericirii umane... Justiţia e fericirea socială, garantată de ordinea socială.

Spun asta pentru ca si eu am dreptul sa observ realitatea pe care o traiesc si pe care o compar cu experienta lumii,in care traim, deoarece "Cortina de fier"a fost ridicata demult,iar peste noi s-a revarsat lumina adevarata care ne obliga sa sesizam adevarul,nu sa ne manifestam ca un catel care si-a facut cuibul intr-un lighean spart,iar cand ii oferi o cusca noua merge tot la culcusul cu care s-a obisnuit.

Pentru anii de inaintea lui '90 avem cumva justificarea opresiunii regimului totalitar, cand justitia se subordona total intereselor liderilor comunisti,care in relatia cu "lumea civilizata"ascundeau cu strajnicie cruda realitate in care ne zvarcoleam,genarata si controlata tocmai de injustitie,iar cine indraznea sa o demaste,sau mai grav sa se impotriveasca,comitea fapte pentru care riscau pedepse"exemplare"mergand pana la acte de mare  cruzime,asa cum partial ne-a fost dat sa aflam.

Justiţia devenise mijlocul prin care erau aprobate nedreptăţile înrădăcinate.

Ajunsese pana acolo incat pentru cine indraznea sa ridice cat de cat  capul  in fata violentei sociale instaurata de regimul comunist,se fabrica de urgenta  un dosar penal,bine impanat cu probe,de multe ori dupa condamnare,iar judecarea si condamnarea cazului se facea in sedinta publica,asa ca sa ia la cunostinta tot norodul cine este stapanul si ce poate pati cel ce i se va impotrivi,iar mesajur era dat de magistrati cu toata sobrietatea impusa de solemnitatea actului de(in)justitie pe care il infaptuiau.

Am exemple concrete in acest sens.

Mi-a fost dat sa aflu nenumarate acte de injustitie ale vremurilor respective,de care am incercat sa stau cat mai departe,perioada care s-a incheiat cu  exemplul edificator pentru orice novice in ale dreptului,vazand primitivismul acelui proces public prin care sotii Ceausescu au fost inculpati si condamnati de parca ar fi fost "Ignatul"Justitiei si nu Craciunul,sarbatoarea sfanta a nasterii Domnnului,mod in care noi nu ne-am eliberat de pacatele dictatorilor ci ne-am manjit cu sangele lor spre rusinea marilor juristi ai  neamului.

Justiţia este adevăr în acţiune.

Prea mult  mi-a fost dat sa aud lozinca"nu comentez deciziile justitiei",rostita mai ales de cei care se simt cu musca pe caciula,atitudine care s-a extins cu repeziciune in randul comunitatii,iar aceasta, evident, a lasat loc la iresponsabilitate din partea unor magistrati ,care de cele mai multe ori au patruns in sistem pe usa din dos,iar acum  s-au cocotat deasupra legii si introneaza un regim de neancredere si teama tocmai fata de actul de justitie, datorita injustitiei pe care o fac la vedere, pe fondul aceleiasi atitudini din perioada de trista amintire, impanata parca cu mai multa aroganta,dupa modelul cocalarului"c'asa vrea' muschii mei".

Chiar daca unora nu le place,trebuie sa observam ca in sistem au patruns destul de multi oportunisti,frustrati ai vremii,profitand de degringolada sociala din anii '90,cand ne-am trezit ca avem nevoie de justitie,dar nu aveam oameni pregatiti pentru aceasta nobila indeletnicire,iar acum ne este dat sa fim la mana unor indivizi care sub masca robei,dar mai ales a diplomelor si altor titluri de stabilitate pe post obtinute la masa verde, ascund incompetenta,acest vierme care ne roade speranta si ne imbacseste viitorul.

Lipsa  acestei  temeinice pregatiri juridice,care sa-i dea dreptul sa ne  faca justitie, noua tuturor, completata de orbitoarea lacomie,ca rezultat al acesteia ,este demascata si de atitudinea bumerangica ,ca rezultat al insuportabilitatii acestui flagel,concretizandu-se in dovedirea faptelor ilicite comise de acesti magistrati spoiti,care in final ajung dupa gratii acolo unde de mult le era locul.

Incompetenta crasa a acestora  este dovedita mai ales de aceea ca faptele lor,comise mai cu seama in legatura cu serviciul,au fost descoperite si probate,pentru care s-au dat sentinte de condamnare,ceea ce spune totul,adica,"daca un magistrat(judecator,procuror)sau avocat,a savarsit o fapta penala sa zicem ca as intelege,fara sa accept,dar ca a fost si prins este incalificabil pentru el.

Poate doar asa avem sansa sa se faca curatenie in sistem,prin autoeliminare.

Iar noua ne revine sarcina sa reactionam in fata oricarei nedreptati,mai ales atunci cand este acoperita cu traditionala minciuna romaneasca,care,evident are picioare scurte,sau este chiar oloaga,asa cum viata,pe buna dreptate ne-a dovedit si am platit cu varf si indesat mai ales cu onoarea nationala,ceea ce ere extrem de greu de recuperat.

Asa ca,sa trecem la treaba si:

Cum Themis cea de multi curtata

Cu-a ei balanta ne apare,

Din timpuri vechi la ochi legata,

S-o coasem si la buzunare.

Numai dupa ce ne facem curatenie in ograda,avem dreptul sa fim vocali,iar pana atunci "ciocu' mic si pasu' mare" ca avem multa treaba de facut,nu sa ne vaicarim ca niste babe dorind parca"sa moara toata lumea si sa ramanem noi"cu "dreptatea noastra".

Nu are nimeni nimic impotriva noastra,noi suntem dusmanii nostri,ia Mecanismul de Cooperare si Verificare pe Justitie este la indemana fiecaruia dintre noi,pentru ca:

Adevarata Justitie este"Oarba" care vede ce face,dar trebuie sa fie sustinuta de catre  cei cinstiti, nu sa ajunga instrumentul catorva neaveniti ,ce ne-au pus in carca aceasta rusine continentala.

Doamne ajuta!