Si apoi,sa traim rugandu-ne, pentru iertarea pacatelor noastre.
Inca din frageda copilarie ne-a fost dat sa avem in preajma pe unii care nu erau de acord sa facem ce vrem,adica ce nu trebuie,ce era interzis,deci era gresit,adica sa pacatuim,iar acestia deveneau "ratusca cea urata",cei pe care cu totii ii numeam mai intai"paraciosi"si de care ne feream pentru ca, prin opozitia lor, credeam ca ne face rau.
Printre primele persoane care ni s-au impotrivit iesirilor noastre spre zona interzisa,trebuie sa ne amintim cu totii, ca au fost parintii nostri,cei care,prin grija si stradania lor,se opuneau pornirilor noastre nastrusnice si evident, inocente,mod in care ne impiedicau sa facem rele si sa ne provocam suferinte,noua precum si celor din jur,iar pentru ca nu-i intelegeam ,datorita lipsei de experienta,nu de putine ori,ii asociam cu dusmanii nostri, pe care ne dorea chiar sa-i uram,pe monent.
Apoi,dupa ce ne-au mai crescut penele,ne-am luat zborul,cu bucuria ca am scapat de cicaleala securistica a celor fara de care n-am fi putut exista,iar viata lor nu ar fi fost implinita in lipsa noastra,dar nu am scapat deoarece am fost luati in primire de catre cadrele didactice,minunatii dascali,urmand ierarhia evolutiei noastre,pentru a ne calauzi pasii si evident cu scopul de a ne feri sa iesim in decor.
Acestia au devenit in mod inevitabil noii nostri dusmani,pana cand noi insine am ajuns sa fim in aceasta sfanta postura de a fi dusmaniti de copii nostri sau ai semnenilor nostri,ceea ce inseamna viata reala,fara minciuna,fara fatarnicie,pentru ca asa se inatampla de cand e lumea pe Pamant.
Si da-i si lupta, si da-i, si da-i,ca de,viata este o permanenta si complicata confruntarea.
Aceeasi situatie este si in viata profesionala si spun asta din experienta proprie,cand mi-a fost dat sa simt sentimentul minunat al contradictorialitatii ,deoarece eu am ales sa ma opun total, vocal si pe fata, tuturor faradelegilor la care mi-a fost dat sa fiu martor,mod in care am incercat sa opresc valurile de fapte reprobabile, care izvorau din institutia in care activam.
Asta datorita educatiei mele pe care mi-am consolidat-o si careia i-am ramas fidel, manifestandu-ma in acelasi mod si cu maxima exigenta mai ales fata de mine si cei apropiati mie,cu consecventa,astfel ca, mi-am asumat riscul de a deveni incomod si chiar "periculos "pentru adversari,care evident ca nu s-au sfiit,atunci si nici acum, sa-si arate sentimentele din care razbate, fara dubii, dusmania,si nu este rau deloc.
Pentru ca nu este tocmai comoda aceasta postura, mi-am cautat aliati in randul colegilor si nu numai, care mi s-au alaturat cu conditia sa ramana in spatele meu si pe care i-am acceptat chiar daca nu-mi era total pe plac acest semianonimat,dar era mai mult decat nimic.
Am avut de asemenea si unii sefi, care,vezi Doamne, s-au inrolat in acest mars al intolerantei fata de ilicit,dar,pe mana scurta si m-au tradat cu maxima seninatate,iar acum, imi amintesc de unul deja celebru,in oras,care mima munca sa de pe acea fupicturi,interlopi,demisie,democratie,onoare,pacat,toleranta.nctie importanta ,dar era scos de catre unii care aveau nevoie de el pe acel post, ridicandu-i la rang de virtute profesionala, faptul ca mazgalea niste coli de hartie, carora le spunea ca sunt picturi si pe care le comercializa si unor interlopi de partea carora s-a dat atunci pe ascuns,iar acum pe fata,ca de,este democratie si a iesit din sistem,prin demisie,careia ii spune doar el"de onoare".
Ce avea " pictura" cu Prefectura ?
Pentru ca la noi, mizeria sociala este la ea acasa, asemenea specimene, zburda inca, mizand mai ales pe excesiva toleranta a comunitatii, pe care continua sa o jigneasca, pozand in om de nadejde,avand sub masca, un tradator notoriu, care acum se faleste cu aceasta abilitate gretoasa si isi face loc in asa zisa lume buna,pentru a-si pierde urma, folosindu-se de aceleasi mijloace marsave,dar pana cand va gasi pe cineva care sa i se opuna si sa-i scoata masca de pe figura-i hidoasa.
Stiu ca-mi citeste gandurile pe care mi le scriu acum ,aici si prin asta doresc sa-l pedepsesc aducandu-i aminte ca totul se plateste in viata.
Ispita pacatului nu ne da pace,iar eu raman consecvent pacatuind asa.
Dumnezeu sa ma ierte!
Ba nu,sa ma ajute!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu